Finlanda este un stat cu o istorie deosebită, un stat care a reprezentat multă vreme doar o jucărie pentru vecinii suedezi şi ruşi.
Fiind foarte mult timp sub dominaţie suedeză şi rusă este firesc să fi fost influenţată de aceste ţări. Influenţele suedeze şi ruseşti se observă clar, dacă privim arhitectura oraşelor ori dacă vizităm muzeele, atât de multe, care păstrează vii mărturiile istoriei.
Helsinki este un oraş cu influenţe ruseşti. Cea mai elocventă dovadă? CATEDRALA USPENSKI. Numele îi este de origine slavă: uspenie = adormire, iar hramul catedralei este... Adormirea Maicii Domnului. Catedrala este construită spre sfârşitul secolului al XIX-lea, din cărămidă roşie, având 13 turnuri (iniţial acoperite cu aur de 22 carate!), care amintesc de Hristos şi de ucenicii săi... Cupola principală poate simboliza şi flacăra Duhului Sfânt care, lăsându-se peste apostoli, a format Biserica. Designul exterior al catedralei duce cu gândul la stilul vechi rusesc, de prin secolele XIV-XV, când bisericile erau foarte înguste şi foarte înalte, cu turnuri ca nişte brazi şi cu formă de con... De ce sunt atât de înalte? Pentru a se vedea de la distanţă, pentru că sunt asemeni unui far, care îi ajută pe oamenii rătăciţi pe mare(a vieţii) să (re)găsească drumul... Privind cupola din interiorul bisericii se pot observa şi influenţele bizantine: pilonii masivi, din granit negru, care susţin bolta sunt plasaţi lângă zidurile exterioare. Bolta este împodobită cu ornamente specifice bisericilor ortodoxe estice. Icoanele sunt desăvârşite.
Turku, în schimb, este un oraş cu influenţe pur suedeze. Se evidenţiază, desigur, o biserică. CATEDRALA DIN TURKU, plasată pe malul unui râu navigabil, care oferă bisericii şarm şi mister, - râu care leagă acest vechi simbol al credinţei de Castelul Turku, castel a cărui curte seamănă foarte mult cu Castelul Matei Corvin din Hunedoara - este considerată mama bisericilor luterane finlandeze. Catedrala actuală nu are mai mult de şapte secole, dar pe acelaşi fundament a existat de prin secolul al XIII-lea o altă catedrală, care a fost consacrată (de către episcopul Finlandei) Sfintei Fecioare Maria. Această biserică a ars într-un moment în care zidurile îi erau încărcate cu istorie şi legende (1827). Foarte înaltă, cu piloni gotici, cu altar deosebit pentru o biserică luterană (există icoane pictate în altar!), biserica veche era fără egal. Dar nici actuala biserică nu este mai prejos: turnul, construit după incendiu, are 101 m deasupra nivelului mării şi este vizibil de la o distanţă considerabilă. Altarul a fost pictat prin 1836 de către Fredrik Westin, artist finlandez. O parte din ziduri şi acoperiş sunt decorate cu frescă, în stil romantic, lucrare făcută de către părintele picturii finlandeze, R. W. Ekman, lucrare care prezintă scene din viaţa lui Hristos, dar şi două chei pentru evenimentele ce aparţin istoriei bisericii finlandeze: botezul primului creştin finlandez de către episcopul Henry şi prezentarea Regelui Gustav Vasa ( - de către Michael Agricola, primul traducător al Noului Testament în limba finlandeză). Catedrala a avut mult de suferit de-a lungul secolelor, unele din piesele pe care le deţinea au fost date în păstrare unor muzee, biserica a fost restaurată în 1979, în prezent în incinta clădirii ţinându-se slujbe bisericeşti în limba finlandeză şi suedeză (Finlanda nu e numai ţara cu 1000 de lacuri, cu două religii oficiale - luterană şi ortodoxă - , ci şi ţara cu două limbi oficiale, care nu sunt de circulaţie internaţională!: finlandeza şi suedeza!).
O altă biserică splendidă din Turku este BISERICA SFÂNTUL MIHAIL, care este construită în stil neo-gotic, de către arhitectul Lars Sonck şi are vitralii de o frumuseţe extraordinară, făcute de către Hilkka Toivola şi de către Otso Karpakka.
În Turku există multe biserici luterane, poate şi din cauză că Episcopia îşi are sediul în acest oraş cochet, biserici care au stil modern, cu linii simple sau, din contră, fiind împodobite cu elegante piese medievale, dar poate că nici una nu deţine splendoarea BISERICII SFÂNTA MARIA, o adevărată moştenire religioasă, un adevărat tezaur medieval. Crucea din lemn datează din secolul al XIV-lea. Lucrările la clădire au fost finalizate în secolul al XV-lea, biserica reuşind, de atunci şi până în secolul nostru, performanţa de a rezista modificărilor. Biserica Sfânta Maria este la fel de elegantă ca acum şase secole.
SUOMELINNA este un alt loc care trebuie neapărat vizitat. Fortăreaţa a fost construită în anul 1748, pe o insulă în apropierea oraşului Helsinki şi este considerată un tezaur al culturii finlandeze. Construcţia Suomelinnei a început în 1700, când Finlanda se afla sub dominaţie suedeză. Augustin Ehrensvard s-a ocupat de arhitectura Suomelinnei. Porţile şi faţada sunt construite în stil clasic-baroc. Poarta Regelui este un simbol al Suomelinnei. A fost construită între 1753 – 1754 şi era principala cale de acces a fortăreţei. După moartea lui Augustin Ehrensvard, proiectul Suomelinnei îi este încredinţat lui Nils Mannerskantz, care a construit dispozitivele de apărare în stil neo-clasic, stil în vogă la aceea vreme în Suedia. În 1808 a avut loc Războiul Finlandez, iar în anul următor Finlanda se află sub dominaţia Rusiei (1809-1917). Timp de 108 ani în Suomelinna va fi instalată garnizoana rusă. Ruşii vor construi în interiorul fortăreţei o biserică ortodoxă (1854). Biserica a fost transformată în biserică luterană, dar avea un rol dublu: lăcaş de închinare şi... „casă de lumină” pentru traficul aerian şi naval. În 1855, în timpul Războiului din Crimeea (1854-1856), fortăreaţa a suferit grave distrugeri în urma bombardamentului englez. În 1917, Finlanda îşi declară Independenţa (6 decembrie), iar ruşii trebuie să părăsească fortăreaţa. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fortăreaţa serveşte drept bază militară pentru artileria de coastă şi pentru submarine. În 1973 garnizoana finlandeză pleacă din Suomelinna, fortăreaţa trece sub administraţie civilă şi reprezintă cea mai populară atracţie turistică. Din 1991, Suomelinna face parte din PATRIMONIUL MONDIAL UNESCO.
Parvoo este unul dintre cele mai vechi oraşe din Finlanda... vechi şi... unic: finlandezii reuşind să păstreze atmosfera de epocă în acest spaţiu calm. Dar Porvoo este cu adevărat important pentru finlandezi, din cauză că aici s-a declarat Independenţa Finlandei. În 1809 Porvoo a fost în centrul atenţiei Europei de Nord deoarece Suedia a pierdut războiul şi a fost obligată să cedeze Finlanda Rusiei, care îl avea ţar în acel moment pe Alexandru I.
MUZEUL ŞI CATEDRALA LUTERANĂ din Porvoo sunt principalele puncte de atracţie.
În actualul muzeu, în anul 1809 s-a ţinut Dieta de la Porvoo, iar Biserica Porvoo a fost construită cu mult timp înainte, prin secolele XIII-XIV. Din cauză că a fost distrusă, în 1450 s-a construit altă biserică – cea actuală... din păcate şi această clădire a fost distrusă de câteva ori, dar în 1723 a fost transformată în Catedrală. În apropiere se află o statuie a Ţarului Alexandru I, semn că dominaţia Rusiei a avut şi aspecte pozitive pentru poporul finlandez.
Cele mai multe castele din Finlanda sunt construite în Sud: Kastel-Holma, Kuusisto, Raasepori; CASTELUL TURKU.
Castelele finlandeze făceau parte dintr-un sistem de apărare şi administraţie specific din timpul dominaţiei suedeze. În perioada medievală au fost construite şase castele importante, printre care şi cel din oraşul Turku. Lucrările de renovare, complete şi minuţioase, s-au terminat după 1945 în CASTELUL TURKU.
Castelul este situat pe malul râului Aurajoki, a fost construit prin secolele XIII-XIV. În decursul timpului a suferit foarte multe modificări. Iniţial avea două etaje, dar între 1556-1563 ducele John Vasa, fiul lui Gustave Vasa, a locuit acolo împreună cu frumoasa sa soţie poloneză, Katarina Jagellonica şi a fost necesar să se mai construiască un etaj. Acesta a fost construit în stil renascentist. Până în acel moment a mai fost construită o capelă în stil gotic.
În timpul bombardamentelor din 1941, castelul a fost distrus, dar a fost renovat între 1946-1962, acum fiind transformat în muzeu şi vizitat de sute de turişti ce vor să simtă măcar puţin din mireasma acelor epoci tumultuoase.
SOCIETATEA DE LITERATURĂ FINLANDEZĂ (SLF) a fost fondată în 1831. Designul clădirii îi aparţine lui Sebastian Gripenberg, dar clădirea a fost modificată în 1890, deoarece îi era necesar mai mult spaţiu. În prezent, SLF deţine cinci clădiri în Helsinki, dar şi în Kruununhaka, Vantaa, Joensuu.
Este foarte interesant modul în care a luat naştere această societate. Prin 1831, un grup de tineri studenţi ai Universităţii din Helsinki s-au întâlnit şi „pe timpul întâlnirii lor au discutat despre cărţile finlandeze, despre limba finlandeză şi cât de mult pot să ajute literatura. Seara, au ajuns la concluzia că muncind împreună este mai uşor şi ar fi cazul să întemeieze o societate...” (Elias Lonnrot).
Inaugurarea oficială a avut loc la o săptămână de la acea întâlnire, iar „calea cărţilor” a devenit „literatură” şi SOCIETATE A LITERATURII FINLANDEZE.
În primii ani, SLF există datorită muncii şi entuziasmului acestor tineri. În puţin timp vor publica o traducere a lui Heinrich Zschokke, a urmat ediţia scurtă a Kalevalei, publicată de către Elias Lonnrot.
În continuare, SLF va publica dicţionare şi va aduce la zi traducerea Bibliei în limba finlandeză, pe care a realizat-o Michael Agricola.
Literatura finlandeză se dezvoltă destul de încet, deoarece trebuie să treacă peste influenţele suedeze şi ruseşti, nici măcar legile sau slujbele bisericeşti nefiind în finlandeză, ci în suedeză (legile) şi latină (slujbele bisericeşti), deoarece trebuie să îşi câştige, asemenea statului, independenţa şi să (re)descopere spiritul naţional.
Momentul publicării poemului naţional Kalevala (care în timp a fost tradus în peste 40 de limbi, inclusiv în limba română) sau momentul publicării nuvelei Şapte fraţi (Aleksis Kivi) au avut o mare importanţă pentru SLF, din cauză că a permis continuarea cercetărilor în domeniul artei, folclorului, istoriei, şi literaturii.
KALEVALA este o epopee care a apărut pentru prima dată sub formă scrisă între anii 1830-1840, datorită filologului Elias Lonnrot. Epopeea reprezintă sursa simbolurilor culturii finlandeze şi a fost comparată cu Iliada ori cu Cântecul Nibelungilor.
Vainamoinen, Ilmarinen şi Lemminkainen sunt doar câţiva dintre eroii care trebuie să lupte cu laponii, să cucerească o fecioară, să construiască o moară fermecată, să (re)descopere cel mai important lucru care le-a fost furat, pe Sampo...
SAMPO... a fost considerat ba o axă a lumii, ba o relicvă creştină, ba o moară ce putea măcina aur şi sare, ba o cutiuţă magică în stare să păstreze echilibrul lumii.
Probabil că finlandezii au regăsit acel Sampo atât de râvnit, deoarece au trecut prin atât de multe şi de dificile situaţii şi în loc să fie distruşi, au devenit mai puternici şi mai încrezători în destinul lor...
No comments:
Post a Comment